So i've been going out lately.
M-am tot gândit, după câteva experienţe neplăcute, că ar fi o idee bună să le povestesc şi cititorilor mei.
Bun. Deci. Ies cu sor'mea la Sweet Escape. L-am ales pe cel mai aproape de casă. Intram. 4-5 mese ocupate. Deci nu prea aglomerat (după parerea mea). Ne aşezăm, primim meniurile, totul ok până aici. Gagica se întoarce după nu mai mult de 5 minute (îmi pare rău că nu am cronometrat, sigur erau 3). Eu, cu o față de aproape constipată, mă uit la ea. În cele 10 secunde mi-au trecut 5000 de gânduri prin cap: ”Oare mă cunoaște? De ce se holbează la mine? Am ceva pe față? Ma confundă, sigur mă confundă. Sunt îmbrăcată nasol? Știe că nu vreau să-i las bacșiș! Mi s-a dus vorba! Acum toți chelnerii știu că eu nu las bacșiș! Ce mă fac? Dacă-mi scupiă în mâncare? Mai bine nu mai comand nimic să fiu sigură."
- V-ați hotărât? Imi întrerupe o voce speriată gândurile.
Mi-am relaxat bucile când mi-am dat seama că nu făceam pe mine defapt. Mă uit la ceas buimacă. Credeam că am adormit și am pierdut noțiunea timpului.
- Nu ne-am hotărât zic eu super drăguță.
Și pleacă cam ofticată.
Zic " bă, sunt eu paranoia. Sigur sunt."
După alte 5 minute apare iar (data viitoare cronometrez, promit). În acel moment mi-am dat seama că nu eu sunt cea care are probleme cu stomacul, ci ea. Sărăcuța. De aia se grăbește așa tare. Mă uit la ea zâmbind cu empatie și zic la întâmplare o pizza să scap de ea. De desert nu are rost să mai zic că nu mă hotărâsem.
Acum bomba. Vine pizza. Super fierbinte, arată bine. Tacâmurile nu, pentru că nu erau prezente. Aștept. Alina se așează și scoate telefonul.
"Mă ceva e putred și nu sunt eu de vină."
Mă uit la vecini. Nu aveau tacâmuri dar pizza era deja terminată.
"Nu are rost să mă complic să mai cer… o mănânc așa. Poate sunt eu de vină. Poate s-au schimbat regulile. Nu am de gând să mă fac de râs" gândesc în timp ce mănânc tristă și-mi ard degetele, buzele, fața pentru că mi se prelinge toată mozzarella, reușesc să termin de mâncat încă în viață. Aveam puls. Am supraviețuit și mi-am zis " Asta e. Cerem nota. Fugim și scăpăm de Alina tefere."
Dar nu. Vine nota.
- Din greșeală am trecut bla bla pe altă notă bla bla.
A trântit 2 bonuri diferite, tăiate cu pixul, calculate de mână, un fel de lucrare de control de nota 4, și a fugit. La fel am făcut și eu cu banii. Cu tot cu mâzgălit.
Vă rog, dacă o cunoaște cineva pe Alina, spuneți-mi că n-o mai doare stomacul și că a fost doar o nefericită întâmplare.
Alina, dacă citești, ia te rog un Furazolidon.
