Mereu am visat la printul calare pe un cal alb, venit sa ma salveze
dintr-o lume in care uneori ma simt ratacita, in care nu-mi gasesc locul si
unde am impresia cateodata ca oamenii nici macar nu mai vorbesc aceeasi limba
cu mine. Ma indepartez usor de tot, nu mai iau in seama nimic, fac doar ce imi
trece prin cap, ma cred singura in intreg universal, las si prieteni si tot, si
dintr-o data aterizez cu picioarele pe pamant si imi aduc aminte ca lumea nu e
facuta sa o traiesti singur, si o iau de la capat, incercand sa schimb anumite
lucruri la mine, aducandu-mi aminte ca printul este doar o legenda, insa
reusind cu greu, sau de cele mai multe ori doar de fatada sa o cred cu
adevarat.
