Sotul vacii

Barbatii nu prea stiu ce ne dorim, si nu prea inteleg ce spunem, ne-au zis-o chiar ei in nenumaratele bancuri si glume, scris si oral, pe site-uri de socializare si fata in fata. De aceea cea mai buna idee mi s-a parut aceea de a le da mici sfaturi. "Vezi ca MIE imi plac FLORILE", pentru ca la urmatoarea aniversare sa nu mai dea din colt in colt ca un disperat. "Vezi ca MIE imi place sa mi se zica ca sunt frumoasa" pentru ca la urmatoarea iesire sa nu-mi mai zica "Nu te-ai machiat destul". "Vezi ca azi a intors unu' capu dupa mine pe strada" ca sa-i vad reactia de gelozie si pasare, si spre dezamagirea mea aud un "Labagist". "Ce-as vrea sa fii langa mine in seara asta" ca sa ma trezesc cu el la usa, cu o punga de seminte zicand "hai sa ne uitam la un film".
Dar nu e bine nici asta, nu e bine ca nu ne inteleg, e vina noastra, suntem prea complicate. Nu e bine ca le zicem ce ne dorim, ce e asta? Ba suntem mofturoase, nu ne mai convine ce ne ofera, ba suntem materialiste, ba consideram ca nu sunt in stare sa ne faca fericite.
Si uite asa se duce fericirea noastra, incercand sa facem un bou, sa ne faca fericite. Un bou care ar fi trebuit sa stie asta deja.

Nu

Si nu-mi revin deloc. Parca atunci cand mi-am amintit de ce faceam inainte arde o dorinta apriga de a scrie. Vreau sa scriu. Mult. Tot ce-mi trece prin cap. Vreau sa nu mai am griji. Vreau ca grijile mele sa se risipeasca de indata ce le insir pe hartie. As putea face asta, nu? Sa le scriu pe o foaie, si sa-i dau foc. Dar nu pot sa-i dau foc, pentru ca De ce a trebuit eu sa fiu construita asa? De ce trebuie sa-mi pese mie?